B 64 LTB. Poate înseamnă Lemne Transport Bucureşti. La cîte lemne are nenea ăsta în maşină deja ar trebui inscripţionat cu „materiale inflamabile”.
Nu-mi dau seama ce lemne are omul. Nu pare brad ieftin. Arată un pic a salcîm. Dacă omul a avut bani de Logan. Mă gîndesc că dacă mi-e dat să văd şi un Mercedes plin cu lemne, ăla o să aibă ceva esenţe rare ca abanos sau teck.
Am omis o precizare importantă: maşina a fost fotografiată marţi după amiaza de către colegul Beni, în centrul Bucureştiului, mai exact în Piaţa Lahovari.
Azi este Ziua Europeană a Protecţiei Datelor. Cumă vă sună sărbătoarea asta? Cum credeţi că ar trebui celebrată această zi? Să defileze oamenii ţinînd în mîini machete cu protecţii de date. Se va lansa cea mai mare protecţie a datelor construită vreodată în România, la Combinatul de Protecţia Datelor Călăraşi? Vi se pare normal că noi am reuşit să aflăm despre Ziua Europeană a Protecţei Datelor? Păi, ce fel de protecţie a datelor este asta, dacă noi am aflat de ea?
Apropo, unde-ţi faci anul ăsta protecţia datelor? Lipovenii de rit vechi ţin protecţia datelor cu două săptămîni întîrziere? Există, după modelul Revelionului ospătarilor, şi o „protecţia datelor a ospătarilor”?
Uitaţi-vă aici cum arată o poză adevărată de cătănie. Am ales ceva din Coreea de Nord cu ocazia aniversării lui nea Nicu. Nu ştiu dacă ce vedem noi acolo este o grupă sau un pluton, care, la ei, are dimensiunile unui regiment de la noi. Nu ştiu nici dacă băieţii ăia stau pe o schelă sau în spatele lor există o piramidă umană, în stil de circ chinezesc sau de „ziua jandarmilor indieni”. Cred că, la ei, varianta a doua a fost preferată fiind mai ieftină. |n definitiv şi nişte ţevi de irigaţii, de pus în schelă, costă destul.
Şi ia priviţi aici cum se bate un pas de defilare!
Trotuarul din faţa Statului Major al Armatei Romåne (pentru bucureşteni, asta este unitatea aceea militară aflată la staţia de troleu Orizont, în Drumul Taberei) era plin de zăpadă şi după patru zile de la prima ninsoare. Dar plin, plin. De asemenea trotuarul din faţa Regimentului de Gardă, unitate de elită cum ar veni, la fel de foarte plin de zăpadă. Trotuarele altor cîteva unităţi militare, aflate în oraş, aveau trotuarele complet nedeszăpezite, ca să zic aşa, chiar şi la 4-5 zile de la cataclismul care a aşternut 20-30 de cm. de zăpadă peste oraş.
Păi, dragii mei, se vede că avem armată de profesionişti. Cu trupeţi în unitate, trotuarul ar fi fost curăţat la negru pînă dimineaţă la ora trecerii primului autobuz. Iar dacă ningea 48 de ore întruna, 48 de ore întruna ar fi curăţat recrutul curtea, trotuarul, strada din faţa unităţii şi cerul de deasupră străzii din faţa unităţii. Uitasem: chiar şi curţile acestor unităţi erau troienite joi.
Deci chiar am ajuns rău, dacă nici trotuarul militar nu se mai debarasează.
Puteam măcar să cerem ajutor partenerilor din NATO. Protocolul pactului prevede că dacă o ţară membră este atacată, fie şi de zăpadă, celelalte trebuie să-i sară în ajutor.
O întîmplare din comunism. Preot dintr-o comună românească respectat exact aşa cum trebuie respectat un preot serios într-o comună de oameni foarte serioşi. Adică mult respectat. Popa era mîndru, şi deloc fără temei, de băiatul său care ajunsese mare arhitect tocmai la Bucureşti. Era chiar ditamai şeful de Institut de Proiectări (sau cam aşa ceva, în orice caz o culme a competenţei în branşă). Şi uite aşa, de ani de zile, părintele umbla ţanţoş, fără trufie însă, printre consăteni. Copilul lui de la capitală îl înnobilase.
Toate pînă-ntr-o zi. O zi în care zăpada a blocat tot Bucureştiul. Ceauşescu a scos, aşa cum obişnuia, la deszăpezire pe toată lumea, inclusiv pe intelectualii din institutele de proiectări. Arhitectul emerit a nimerit pe Şoseaua Olteniţei. Şi a nimerit pe Şoseaua Olteniţei taman cînd pe acolo trecea un consătean de-al lui, care l-a şi văzut. Consăteanul a povestit, cu oarecare satisfacţie şi invidie poate, imediat ce a ajuns înapoi în sat:
- Fraţilor, băiatul lu’ popa nostru cică e mare şmecher pe la Bucureşti! Aiurea! L-am văzut io, dă la lopată pe Olteniţei. Uite măi, nene, ce cioace ne turna părintele! Mai mare ruşinea, Sfinţia ta! Să te lauzi aşa ca un neam prost.
Deci iată că zăpada poate crea şi altfel de necazuri. Te poate lovi direct la carieră şi la prestigiul tău în comunitate.
Serviciul de Pază şi Protecţie, secţia energii în jurul preşedintelui Băsescu, a lovit din nou. Aveţi aici o ştire de pe site-ul Realităţii, din perioada demenţei porcine de la începutul acestui an.
Perturbaţi teribil, redactorii ştirii au transcris astfel cuvintele lui Băsescu: „Să îmi dai doamne mintea de pe urmă a românului.” Pe lîngă ceva virgule, mai lipseşte acel dram de evlavie, care ne face să scriem Doamne cu majusculă, fie că sîntem nişte păcătoşi pierduţi în fărădelegi. E clar, aşadar că necuratul Aliodor contaminează din greu chiar şi în zilele acestea.
Adrian Cristea, zis Prinţul, este un fotbalist dinamovist. Genul de fotbalist foarte talentat, dar care nu are nici un chef să pună osul. Brînză bună în burduf de cîine. Nu alerga nici măcar a zecea parte din cît alergau colegii lui. A rămas celebră replica pe care i-a dat-o tehnicianului filozof Cornel Dinu: „Mister, îţi place, nu-ţi place, eu nu alerg!” Tupeu! Tupeu de băiat talentat!
Recent Cristea s-a ciocnit, în toaletă la Bamboo, cu gaşca lui Cocoş Junior. Prinţul a luat o bătaie zdravănă. Dacă nu-i place să fugă!
Cei de la Romania Liberă l-au găsit pe acest domn cu Eurovisionul. Nu mai are rost să adaug nimic. Să vorbească muzica, cum ar spune Octavian Ursulescu.
Privind ciorovăiala de la votarea bugetului, m-am gîndit al cui este, de fapt, acest guvern. Este al lui Băsescu. Acesta ar fi răspunsul standard şi chiar corect. Dar, dacă mă uit mai atent, îmi dau seama că este un guvern de uniune naţională. Excat aşa cum propunea candidatul Geoană susţinut şi de PNL. De ce este de uniune naţională? Păi, pedeliştii au rupt parlamentari de la toate partidele. Acest guvern a fost învestit cu sprijinul unor parlamentari PSD, PNL, UDMR ş.a.m.d.. Deci avem un guvern de destul largă uniune naţională.
