Întotdeauna m-am întrebat: de ce dacă Ceauşescu a căzut mai trebuie să stau la coadă? Sau, mă rog, de ce trebuie să stau mai mult de zece minute, hai un sfert de oră.
M-am întîlnit prima dată cu capitalismul în Metro. În primul Metro deschis în Romånia. Capitalismul nu a venit la întîlnire drapat în individualism, separaţia puterilor în stat, stimularea iniţiativei private, stat minimalist ş.a.m.d.. S-a prezentat sub forma unor rafturi doldora de calorii ieftine, care ţîşneau spre văzduh mai ceva ca vrejul de fasole al lui Jack. Părea că undeva, dincolo de acoperişul halei, schelele ticsite cu merinde chiar s-ar uni, aşa cum se unesc cerul şi pămîntul la linia orizontului. Accesul la fericire nu se mai făcea cu ajutorul unui stat arbitru, a unei pieţe concurenţiale sau a unui sistem legislativ coerent şi stabil, ci cu motostivuitorul.
Am rămas totuşi cu o restanţă: coada. Ea ne urmăreşte ca un blestem al lui nea Nicu. Mă apucă amocul cînd văd tsunamiuri de cumpărători neostoiţi rupînd zaplazurile la ieşirea dintr-un hipermarket. Aş da o lege prin care orice comerciant să fie obligat să asigure un flux decent la casele de marcat. Ni s-au impus atîtea norme de civilizaţie: laptele trebuie să se pasteurizeze fix la minus 8388,38 grade Celsius apoi răcit la fix 385,2 ca să moară bacteriile; ciobanul trebuie să aibă gresie sub oaia mulsă, filamentele becurilor care produceau 0,(000) 000 1 grame poluare trebuie înlocuite, Euro 25,2, care elimină în atmosferă cu fix o juma’ de moleculă de fum mai puţin, te obligă să-ţi schimbi maşina etc..
Simţim cu toţii că aceste norme sînt unele aberante în sine, altele aberante prin raportare la contextul în care ne găsim noi, altele de-a dreptul rău intenţionate sau protecţioniste. Un lucru au ele în comun: mereu este invocată în sprijinul lor civilizaţia. Vreau, nu vreau, trebuie să mă civilizez. Dar coada, fraţilor? Coada nu ţine de aceeaşi civilizaţie? Aş prefera să cumpăr un lapte care nu a trecut prin sistemul UHT sau care nu are ambalaj din nu ştiu ce carton standardizat, dar să nu stau o oră la coadă. De ce nu introducem nişte norme europene şi la timpii petrecuţi la coadă. Avem norme europene de mediu sau norme europene împotriva risipei de resurse. De ce nu am avea şi norme împotriva risipei de timp?
Legea ar fi simplă: Nu poţi să asiguri un comerţ civilizat, ai închis mustăria. Sau mai aplicabil: dacă omul a stat mai mult de 15 minute la coadă, ce are în coş este gratis, din partea firmei, săru’mîna, v-am pupta pe portofel! Cînd o grămadă de producători români s-au închis pentru că nu puteau respecta nişte norme „civilizate” nu a fost nici o problemă. Deci se poate. Nu a murit nimeni.
Nu ştiu exact cum ar suna acest act normativ, dar sigur aş trece în studiul de fundamentare argumentul traumei pe care noi, ca popor, o avem în faţa unei cozi. Deci un argument de ordin cultural.
Îmi doresc deci să văd comunismul plecînd coada între picioare.
P.S. 1 Ştim cu toţii că principalii perdanţi ai unei astfel de măsuri, dealtfel practic imposilă, ar fi marile lanţuri de supermarketuri, al căror tupeu anti-concurenţial e binecunoscut. Dar asta e un pic altă problemă.
P.S.2 Dacă aş elabora un astfel de proicet de lege şi aş încerca să am iniţiativă legislativă (din partea cetăţenilor), cred că aş renunţa după ce aş sta prea mult la coadă să depun proiectul la Parlament.
Apropo de comunism, mie-mi place să stau la coadă la librărie. Şi să ningă afară.
haha… Posted in “la gramada”!!!! daca s-ar promulge legea asta, ar trebui sa desfiintezi tagul “la gramada”? si alta intrebare: s-ar desfiinta si cozile la o “posta”? cum s-ar rezolva problema asta? daca bagaboanta nu-i primeste pe toti deodata, inchide mustaria?
Deunazi dadeai vina pe soferi pt trafic, acum dai vina pe comercianti/legi inexistente pentru cozi. Cam pe dos (de la hartia igienica fara filtru, cumva?) optica asta…
vinile sînt diferite şi, în genere, vina nu este niciodata într-un singur loc
De ex. dacă politicienii ne fură, a cui e vina: a nostră că-i lăsăm sau a lor că sînt hoţi?
nu poţi impune omului să nu se mai înghesuie că nu prea e corect, sau (chiar dacă ar fi corect) fiindcă nu ai pîrghii directe. de obicei măsura o iei prin comerciant sau printr-un intermediar
poanta este că în acest caz mai lovit ar fi comerciantul fiindcă ar trebui să mărească el primul costurile. abia apoi s-ar resimţi şi cumpărătorul care ar observa cît face confortul doar în faţa preţului
tot pt. papion
nu-l pot condamna pe un om care preferă să piardă o oră la coadă ca să cîştige 10-20 de lei. Problema este cînd stai la coadă fărăsă ai vreo reducere (vezi facturile)
dincolo dădeam vina pe şoferii care nu ar accepta o asemenea măsură
te-ntreb altceva: crezi ca toti cei care stau la cozi is realmente deranjati ca trebuie sa astepte, ca tine?
poate le place, poate s-au obisnuit si li se pare normal sau poate il considera un efort firesc pentru a prinde reduceri, chilipiruri
fa un sondaj
sau un referendum, daca tot te-ai gandit la o lege
cozi sunt peste tot, s-ar putea ca pana la urma sa faca parte din jocul de imagine al comerciantilor din toata lumea asta; o pravalie nepopulata ar putea fi neatractiva: poate e scumpa, poate e exclusivista, poate-s mitocani angajatii sau misuna carcalacii
; la piata, nu te atrage taraba unde e deja imbulzeala?
pt. papion
dacă am fi făcut referendum sau am fi întrebat lumea, nu ar fi intrat în vigoare nici măcar un sfert din măsurile civilizatoare impuse de UE. asta pt. că erau costisitoare pt. noi, cei care urma să le respectăm
mi se pare bizar că ni s-au impus destul de forţat o grămadă de măsuri care ne-au costat şi ne costă mult mai mult în numele civilizaţiei, dar asta ni s-ar părea ciudată
eu mă refer la faptul că supermarketurile sau băncile franceze, austriece, sau de care or mai fi, nu-şi permit să-i trateze pe clienţii lor din Franţa sau Austria aşa cum îi tratează pe clienţii lor din România. Şi asta pentru că legea de acolo nu le dă voie să o facă. Şi mie mi-e cumva milă de sărmanii care stau la coadă pentru că nu au încotro.
întrebarea corectă la un referendum nu ar fi: “vrei să stai la coadă sau nu pt. reducere?” ci “vrei să existe o lege care să-l oblige p-ăla să te trateze ca pe cetăţenii din ţara lui şi nu ca pe un client de mîna a doua, care, pe deasupra, plăteăşe şi mai mult?”
Cînd anul ăsta s-a propus ca lege codul acela de bune practici care nu-i mai lăsa pe marii retaileri să ne fută cum vrea muşchiul lor, au luat foc. Libertatea a fost definită cam aşa: ” dacă noi am găsit nişte oameni sărmani şi proşti pe care să-i futem pentru că ei nu ştiu să se apere prin legi ca francezii sau englezii, de ce nu ne lăsaţi să-i tratăm ca atare? Dacă lor le place de să se bage cineva?”
nu e mai simplu sa pleci de la coada dupa 15 minute ? altul poate rezista doar 5, altuia poate ii place o ora… de ce sa legiferam, te mai trezeshti ca pe urma se pune vreo limita pe mai stiu eu ce (timp pierdut in trafic, lungimi permise de articole — citite sau scrise, …)
cit despre cozile la care _trebuie_ sa stai si mai dai si bani (ex. impozite/facturi catre guvern/regii si alte monopoluri) alea nu intra la capitalism, ci invers
uneori trebuie legiferat
de ce vînzarea drogurilor este legiferată? Unu’ vrea să vîndă heroină altu’ vrea să cumpere. de ce se bagă statul?
ar putea să se muţumească să-l informeze pe cel care cumpără că nu e bine
unu’ vrea să-şi vîndă viaţa, altu’ vrea să plătească pentru a-l omorî. Hop, apare statul şi zice; dom’le nu e voie să tranzacţionaţi vieţi de oameni. Punct. Pur şi simplu nu aveţi voie, orice aţi crede voi. iarăşi punct.
armele la fel. statele europene nu dau voie cetăţenilor să cumpere arme